O poveste despre un manager ținut în umbră – pierderea motivației și a locului la masă

O poveste despre un manager ținut în umbră – pierderea motivației și a locului la masă

„Când am acceptat rolul de manager, am fost plin de entuziasm și dornic să fac o diferență. Echipa mea era una operațională, formată din 15 oameni dedicați, iar eu îmi doream să fiu mai mult decât un distribuitor de informații – voiam să fiu un lider real, un sprijin pentru ei. Însă foarte repede am realizat că, în compania în care lucram, rolul meu era redus la statutul unei marionete. Primeam decizii, fără context, fără explicații, fără șansa de a contribui sau măcar de a înțelege de ce facem ceea ce facem.

Săptămânal, toți managerii companiei aveau o ședință importantă, unde se discutau strategiile, prioritățile și direcțiile de acțiune. Ședința aceasta era esențială pentru a înțelege ce se întâmplă. Însă eu și alți doi colegi care gestionam echipe ceva mai mici nu eram invitați. În schimb, primeam un email sec cu deciziile luate și instrucțiunile pe care trebuia să le comunicăm echipei noastre.

Era extrem de demotivant. Cum să explici unei echipe că trebuie să facă ceva, dacă nici tu nu înțelegi de ce? Cum să le răspunzi la întrebări când tu însuți nu ai răspunsuri? Îmi doream să fiu un lider transparent și implicat, dar mă simțeam complet lipsit de putere. Eram doar un intermediar între deciziile ‘de sus’ și oamenii mei, iar fiecare încercare de a explica situația echipei părea o minciună, pentru că nici eu nu aveam toate piesele puzzle-ului.

Încercări de a găsi o soluție

Am încercat să comunic problema. Am vorbit cu managerii superiori, le-am explicat că am nevoie de mai mult context, că echipa mea are întrebări și că rolul meu e golit de sens dacă nu pot să le ofer claritate. De fiecare dată primeam răspunsuri vagi sau mă confruntam cu politețuri care nu duceau nicăieri.

După luni de frustrare, mi-am luat inima în dinți și am cerut o discuție directă cu Directorul companiei. I-am explicat sincer că mă simt izolat și că e imposibil să conduc o echipă fără să înțeleg deciziile care o afectează. Spre surprinderea mea, Directorul a fost de acord și mi-a oferit un loc la masă. În sfârșit, aveam acces la ședințele săptămânale – un pas pe care îl vedeam ca pe o victorie personală.

Realitatea dură

Dar această ‘victorie’ a venit cu un preț. Am aflat curând că unii dintre colegii mei manageri s-au opus deciziei. Nu mă considerau ‘suficient de demn’ pentru a fi acolo. Comentariile lor m-au lovit mai tare decât mă așteptam. Erau oameni cu care lucrasem, cu care împărțisem responsabilități. Am realizat că nivelul de secretomanie și de elitism din companie era mult mai profund decât credeam. Ședințele la care acum aveam acces erau încărcate de tensiuni și de o atmosferă rece, în care nu m-am simțit niciodată binevenit.

În ciuda locului la masă, informațiile relevante pentru echipa mea erau în continuare tratate ca detalii secundare. Încercările mele de a contribui sau de a pune întrebări erau întâmpinate cu răspunsuri ambigue sau, uneori, cu priviri care spuneau totul: „Ce cauți aici?”

Am încercat să continui, să îmi fac treaba, dar frustrarea creștea cu fiecare zi. Mă simțeam ca și cum eram doar un pion într-un joc mult mai mare, în care echipa mea și eu eram doar un gând secundar. Încet-încet, energia și motivația mea au început să dispară. Am realizat că nu pot să conduc o echipă cu integritate într-un mediu care mă privează de orice fel de putere reală.

Decizia de a pleca

Într-o zi, am închis laptopul și mi-am dat seama că nu mai pot continua așa. Echipa mea merita mai mult, dar și eu meritam mai mult. Am decis să plec, lăsând în urmă un loc de muncă care, în ciuda titlului de „manager”, nu mi-a oferit niciodată cu adevărat șansa să fiu unul.

Privind în urmă, lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este că un lider fără informație și context este ca un navigator fără hartă. Fără să fii implicat în procesul decizional, nu poți să fii decât un executant – iar asta afectează nu doar pe tine, ci și întreaga echipă.

Concluzii și sfaturi pentru liderii în situații similare

1. Luptă pentru acces la informație: Ca lider, ai nevoie de context pentru a lua decizii bune și pentru a-ți sprijini echipa. Dacă simți că ești exclus, comunică problema deschis și cere un loc la masă.
2. Recunoaște când sistemul te limitează: Dacă eforturile tale de a schimba lucrurile sunt blocate constant de o cultură toxică sau secretomanie, ia în considerare dacă acel mediu este potrivit pentru tine.
3. Protejează-ți integritatea: Echipa ta merită un lider care poate să le ofere transparență și sprijin. Dacă rolul tău nu îți permite să faci asta, este un semn că trebuie să reevaluezi situația.
4. Fii curajos: Deciziile grele, precum plecarea dintr-o companie, pot fi pași necesari pentru a-ți proteja sănătatea mentală și profesională.

Atunci când alegi să îți împărtășești povestea, nu doar că le oferi celor din jur un exemplu de reziliență, dar contribui și la crearea unui dialog deschis despre provocările pe care le întâmpinăm. Astfel, ajutăm la normalizarea experiențelor dificile și la eliminarea stigmatelor legate de ele. Mai mult decât atât, împărtășirea experiențelor personale poate încuraja schimbări reale în modul în care sunt gestionate situațiile dificile la locul de muncă, fie că este vorba de comunicare, sprijin sau recunoaștere a eforturilor.

Povestea ta poate deveni un punct de plecare pentru găsirea unor soluții comune, care nu doar că îmbunătățesc mediul de muncă pentru tine și colegii tăi, dar pot influența pozitiv și modul în care sunt gestionate provocările la nivel mai larg. În plus, contribuind la construirea unui spațiu în care fiecare voce este auzită și respectată, vei ajuta la crearea unei culturi a empatiei și înțelegerii, unde schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Nu ești singur, povestea ta poate inspira schimbarea!